Construcția propusă de noi este fundamentată structural pe arhitectura a 7 capitole care se completează reciproc și am preferat ca cel dintâi să o descrie din punct de vedere metodologic, cu rigurozitatea și acuratețea științifică pe care (în opinia noastră) le incumbă o astfel de lucrare.

      Într-o primă fază (în capitolul doi) am abordat evoluția trecută a întreprinderii, din mai multe puncte de vedere: mediul economic, sistemele de producție, structurile organizaționale, a tehnologiilor, pentru a argumenta ceea ce era perceput ca fiind trecerea la un alt fel de întreprindere.

      În continuare, capitolul trei își propune să descrie trăsăturile principale ale acestui nou tip de întreprindere, pe care noi le considerăm a fi (așa cum am arătat anterior), niște caracteristici-atractori, a căror combinație poate induce efecte benefice în activitatea întreprinderilor. Am pornit în această descriere printr-o interpretare personală a evoluțiilor observate și descrise anterior dintr-o dublă perspectivă referitoare la actorii evoluției întreprinderii și la finalitățile de utilizare a tehnologiilor informatice.

      Dacă în capitolul doi ne bazăm pe o serie de opinii ale unor personalități în domeniul respectiv de competență, în schimb, această parte a lucrării se constituie într-un aport cu totul original și din acest motiv, continuarea lucrării își propune să demonstreze validitatea modelului propus.

      Pentru a realiza acest deziderat, în capitolul 4 am utilizat un număr de 25 de studii de caz referitoare la elaborarea, implementarea și utilizarea unor aplicații informatice în întreprinderi din occident, cazuri găsite în literatura de specialitate. Pe acestea le-am analizat strict din perspectiva modelului propus de noi. Rezultatul acestei etape a confirmat ipoteza de lucru și deci a validat modelul propus de noi, ca fiind direcția înspre care se îndreaptă (deocamdată destul de incoerent) eforturile întreprinderilor. Mai mult, potențialul cel mai promițător de dezvoltare par să îl aibă aplicațiile care îmbină inteligența umană cu cea artificială.

      De aceea, în capitolul următor, al cincilea, ne-am dirijat cercetarea asupra modalităților de colaborare între uman și artificial. Într-o primă fază, prin abordarea unor aspecte teoretice referitoare la noțiunea de comportament inteligent și la ceea ce presupune aceasta. Mai apoi, pentru a descrie câteva tipuri de aplicații "inteligente" și aplicabilitatea lor în domeniul economic.

      O realizare originală a acestui capitol îl constituie analiza, respectiv clasificarea situațiilor și modalităților de colaborare între agenții umani și cei artificiali, pornind de la conceptele teoretice evocate anterior, cu exemplificare pe tipurile de aplicații inteligente descrise, pentru a demonstra utilitatea îmbinării celor două tipuri de actori într-un sistem care să poată fi calificat drept inteligent.

      În continuarea lucrării ne-am propus ca (în capitolul 6) să analizăm starea de fapt a utilizării tehnologiilor informatice în România. Și de această dată am apelat la studii de caz ale unor proiecte informatice care să indice în ce măsură trăsăturile modelului propus sunt prezente sau nu la momentul actual la noi în țară. Intenționat nu am dorit efectuarea unei analize directe, comparate, între cazurile referitoare la întreprinderile occidentale și cele românești, circumstanțele fiind diferite. Însă principalul aport din această parte a lucrării este indus de faptul că, deoarece deficiențele observate se pot transforma în tot atâtea posibilități de dezvoltare viitoare, ierarhizarea lor permite elaborarea unei strategii graduale de implementare a proiectelor informatice. Ori această strategie poate fi elaborată personalizat pentru întreprinderi, după analiza stării de fapt și a obiectivelor pe care și le propune, conform modelului propus de noi.

      Ultimul capitol, al șaptelea, sintetizează concluziile și efectuează o serie de recomandări în ceea ce privește situația de la noi din țară.

Autoarea