În lucrarea de față nu ne-am propus și nici nu era posibil să prezentăm și să clarificăm multitudinea temelor rezultate din întâlnirea celor două rodnice și incitante discipline, axiologia și filosofia culturii, și nici problematica axiologiei fundamentale, din care nu ar putea lipsi conceptul de valoare, originea și natura valorilor, dualitatea de esență a valorilor, conștiința axiologică etc. etc. Am dorit să evidențiem unele elemente pentru o interpretare axiologică a culturii spirituale – acel nucleu de durată și originalitate al culturii, care atestă forța spirituală creatoare a unei societăți, conferind întregului sistem valoric cultural sensul verticalității, o deschidere permanentă către acțiune și către viitor.

      Suntem conștienți de faptul că abordarea unei asemenea problematici ar presupune o mai amplă articulare interdisciplinară, a axiologiei, a filosofiei culturii, a sociologiei artei, a semioticii, a altor științe în care este implicată valoarea ca atare. În acest studiu am intenționat să punem în evidență doar unele probleme ale valorii, în care punctul de plecare îl constituie legătura organică între om, cultură și societate. Din considerente ce țin seama de complexitatea temei și de limitarea unghiului de vedere asupra acestei relații (cultură-societate-valoare), ne-am referit mai mult la problematica valorii culturale în condițiile determinării sale sociale și ideologice, ale unei socialități obiective, care este în fond axa structurală a colectivității umane, dar și ale subiectivității, ce cuprinde trăirile, resorturile intime, individuale.

Autorul