Lucrarea este o analiză dezvoltată în două părți. Ambele primesc titluri mai mult sau mai puțin metaforice, reflectând blazonul stilului casei.
Partea întâi pleacă de la reflecția că valoarea este un concept polisemic: hățișul de valori contabile găzduiește trecutul bine conservat și perpetuat (să zicem, costurile istorice, dublate de aplicarea principiului prudenței), de asemenea, prezentul și viitorul (cu o multiplă reprezentare, mai ales prin variantele valorii juste). Evaluarea este un proces, în care politicul își taie, mai totdeauna, partea leului. În științele de gestiune, evaluările conduc spre instrumente și indicatori manageriali foarte interesanți. Între diferite valori, modele de valoare, se nasc conflicte. Miza principală este creșterea performanțelor. Miza secundară este destinul Cutiei Pandorei.
Personaj din mitologia greacă, Pandora este prima femeie a umanității. Ca și Eva din Biblie, ea este responsabilă de apariția Răului pe Pământ, deoarece deschide (sau lasă să se deschidă, prin soțul ei, Epiteu) vasul în care Zeus închisese mizeriile umanității. În Cutia Pandorei, singura care rămâne este Speranța. Și, nu-i așa, Speranța este ultima care moare în noi. Cam dificil drumul spre performanță! Dar, totdeauna, ne rămâne un drum.
Partea a doua pleacă de la o altă reflecție, conform căreia, astăzi, resursele sunt dominate de investițiile imateriale. Suntem prizonierii lumii serviciilor, suntem dominați de imaterial! În peisajul investițiilor imateriale sunt găzduite gândurile sintetizate de diverși autori și gândurile noastre. Intră în scenă cheltuielile de cercetare și dezvoltare, goodwill-ul, mărcile, capitalul uman și capitalul social. Unde este economia și unde este contabilitatea, în această lume a investițiilor imateriale? Reapare în reflecția noastră binomul “recunoaștere-măsurare”, care ne-a dominat o lucrare anterioară. Distincția imobilizări necorporale - goodwill este și ea o piatră de încercare.
Actualitatea recentă a făcut să evolueze, de-a dreptul radical, problematica deprecierii investițiilor imateriale, iar, în cadrul ei, mai ales deprecierea goodwill-ului. Mărturii ne stau ultimele reflecții ale IASB, reflecții care poziționează perspectivele organismului internațional, comparativ cu reglementarea și practicile americane (FAS 142).
După cum se poate observa, duelul referențialelor internațional recunoscute (american și internațional) reprezintă una dintre liniile dominante ale lucrării noastre.
Prof. univ. dr. Niculae Feleagă