Lucrarea se derulează pe șapte capitole. Des­chiderea este asigurată de instrumentarea analizei performanțelor întreprinderii prin prisma unei situații financiare care devine din ce în ce mai mult parte egală a clasicelor documente de sinteză, bilanțul și contul de profit și pierdere. Este vorba despre tabloul fluxurilor de trezorerie care, dincolo de interpretarea stării și evoluției lichidității întreprinderii și în complement cu o situație a rezul­tatelor, bazată pe informațiile generate de o contabilitate de angajamente, vizează și indicatorii de eficiență. Să nu uităm locul și rolul pe care îl joacă fluxurile de trezorerie în structurile modernizate ale cadrelor contabile conceptuale și în măsurarea unor elemente care compun situațiile financiare.

     Capitolul al doilea repune în discuție problema retratării informațiilor contabile, în condiții de inflație. Temă ignorată de normalizarea și practica, în țara noastră, chiar dacă economia românească a fost, timp de zece ani, una hiperinflaționistă, ea va suscita încă interes, prin deschiderea internațională a întreprinderilor mari, din spațiul economic al României, ca să nu mai vorbim de faptul că organismul internațional de contabilitate reanalizează retratarea la inflație, într-o perioadă de profundă îmbunătățire a referențialului său.

     Prezența fiscalității în contabilitate se constituie în studiul realizat de capitolul al treilea. Un măr al discordiei, atâta timp cât o contabilitate financiară, în ton cu contemporaneitatea, are drept țintă obținerea de imagini fidele. Acest raport (contabilitate-fiscalitate) induce în gândirea internațională una dintre cel mai greu accesibile metodologii de soluționare.

     Dizolvarea și lichidarea societăților comerciale (capitolul al patrulea) au devenit probleme spinoase, în contextul transformărilor în economia țării noastre: în perioada de tranziție, pentru regândirea fostelor întreprinderi, organizate după regulile centralizării și planificării, în întreprinderi supuse procesului de privatizare și operaționale în condiții de respectare a comanda­mentelor de piață, iar astăzi, pentru că, nu-i așa, trebuie să acceptăm că viabilitatea entităților economice este mai degrabă un vis, realitatea plasându-le în procesul normal al creării, dezvoltării și morții (dizolvare și lichidare).

     Opusă celor două procese anterioare, reorganizarea societăților comer­ciale este susținerea vieții lor prin diverse căi, în primul rând prin fuziune. Este ceea ce constituie substanța capitolului al cincilea. Autorul prezintă soluții de evaluare și de realizare practică a fuziunilor, care sfidează, în mod elegant, simplismul normelor gândite, odinioară, de normalizatorii români.

     Grupările de întreprinderi (capitolul al șaselea) reprezintă o temă nova­toare a consolidării conturilor. Pe axa convergenței referențialelor contabile, organismul internațional de normalizare (IASB) evoluează „după chipul și asemănarea“ organismului american (FASB). Gruparea întreprin­derilor se con­cen­trează în zona singurei metode acceptate, astăzi, la nivel mondial, metoda achiziției. Evaluarea la valoarea justă câștigă tot mai mult teren, în zona măsurării contabile, iar fondul comercial se depreciază pe baza unui test care, urmând calea deschisă anterior, de standardul IAS 36, licitează previzionarea, abandonându-se cea clasică, privind amortizarea acestui activ imaterial.

     În sfârșit, conturile consolidate se constituie în marea provocare pentru Europa contabilă, pe fondul trecerii la sistemul IAS-IFRS. Consolidarea este domeniul preferat, în studiile lui Marian Săcărin și, în mod așteptat, el îi acordă un loc preferențial.

 Profesor universitar doctor
Niculae Feleagă,
coordonatorul științific al colecției
„Biblioteca de Contabilitate“