Intenționez să surprind în această carte starea deosebită în care se află potențialul explicativ al Economiei pentru a înțelege nemulțumirile care se acumulează la adresa rostului ei în momente critice. Precizez chiar din introducere zonele deficitare ale edificiului conceptual, încerc să mă asigur, în prima parte, că sunt înțelese slăbiciunile și rateurile epistemice și, în a doua parte, că tendințele ce se conturează drept reproiectare con­ceptuală dau soluții la nevoia restabilirii Stării-de-Bine a societății grav afectată de conceptele care au favorizat criza. Am optat să preiau ca Addenda un studiu anterior, cu scopul de a radiografia sechelele moște­nite de Economie de la maladiile primilor ei ani de existență.

Ce urmează are și forma unei pledoarii pentru viziune și perspectivă reînnoite în Economie; o ple­doarie pentru ca primenirea viziunii, perspectiva în care ea se structurează, să readucă Economia în familia științelor socioumane, iar acțiunea economică să se întoarcă la uneltele și scopurile de bază. Am încercat să reabilitez termeni și concepte, adesea metafore, care să reîncarce Economia cu sensibilitate și finețe de știință socioumană. Am prezentat în alt loc (Dinu, 2014), rolul pe care-l au metaforele în modelele de gândire. E limpede că reproiectarea conceptuală a Economiei presupune ca unele metafore să se lase dislocate, iar metodele influențate de ele să fie înlo­cuite, dacă nu să fie adaptate/adecvate la contexte schimbate, inclusiv de sensibilitățile teoretice modi­ficate, ca și de refacerea coerenței acestei științe cu obiectul ei de studiu.

În această carte păstrez convingerea că, bună­oară, peisajul, ca metaforă tutelară, iar nu meca­nismul, surprinde mai corect, și în egală măsură sugestiv, obiectul Economiei.