De prea multă vreme, prea multă lume vede în contabil simbolul birocraţiei, emblema unui personaj anost, aşezat între dosare prăfuite, cu ochelari cu multe dioptrii. Nici vorbă de cultură, spirit sau dialog! Nimic mai fals! Gândindu-mă la profesia noastră şi la această percepţie incorectă, doresc să redau în antiteză opinia unui mare autor francez, Michel Barba: „În a şaptea zi a săptă­mânii, în loc să se odihnească, Dumnezeu a creat... conta­bilul. Dezinvolt, s-a apropiat de acesta, l-a binecuvântat şi i-a spus: fii sănătos, fii prolific, înmulţeşte-te şi domină industria, comerţul, afacerile şi tot ceea ce mişcă pe faţa pământului.” Dincolo de sarcasmul evident al ideii, din această frază răzbate un adevăr fundamental, pe care lumea de ieri, de astăzi şi de mâine a trebuit, trebuie şi va trebui să-l înţeleagă mereu: nu putem trăi fără contabilitate. Au susţinut acelaşi postulat personalităţi proeminente în evoluţia umanităţii. Din întâmplare, niciunul dintre ei nu a fost… contabil. Aşadar, nu pot fi acuzaţi de o argumentare pro domo. Fără a intra în amănunte, enumerăm în ordine crono­lo­gică doar câteva nume legate de acest demers: întemeietorul Babilonului, regele Hammurabi, înţeleptul Aristotel, Cicero, Johan Wolfgang Goethe, poetul nostru naţional, Mihai Eminescu, şi lista noastră ar putea continua.

      În paginile acestei cărți, încercăm să demonstrăm dimensiunile ştiinţifice şi sociale ale cercetării contabile. Sperăm că, prin demersul nostru, putem contribui la reconsiderarea „fondului comercial” al contabilităţii.

 

Autorul