Instructorul, comandantul, educatorul, administratorul, programatorul şi sfătuitorul de taină, indiferent de ipostaza lui Alberto Mendes Cardoso, toţi cei care îl cunosc nu vor putea să nu-i sesizeze transcendenţa. Miracolul unei definiri ce-şi exercită fascinaţia în căldura şi simplitatea verbului ce ne dezvăluie perenitatea gândului şi faptei în substanţa valorică a acestora, de la “China statelor independente”, a „regatelor combatante” la „omenirea post-nucleară”. Explicaţia ar fi prea simplă dacă ne-am convinge că ne aflăm în faţa unui dialog între doi comandanţi. Primul, care a avut forţa de a exprima mai mult decât ne-am putea imagina că ar fi putut să facă şi al doilea, profund convins şi convingător că – şi astăzi –, nu este nimic care să nu se poată face, dacă ai înţeles Maestrul.

      Pentru că Alberto Mendes Cardoso nu-şi refuză tentaţia de a crede că o cunoaştere a “manevrei politice şi strategice propuse de Sun” ar fi împiedicat “cu o mare probabilitate dezastrele din 1870, 1914 şi 1939”. Şi nu numai atât. Dacă “politica este o continuare a războiului”, atunci şi strategia programării şi promovării acesteia “trebuie să fie indirectă”, consideră generalul Alberto Mendes Cardoso.

      De la Sun Tzu, prin Clausewitz, ne putem explica şi reuşitele şi dezastrele, între “Arta războiului” şi „Despre război”, consumându-se substanţa tuturor începuturilor şi sfârşiturilor, ar părea să concluzioneze generalul brazilian. Aceasta, la o primă citire, aceea captivată de spectaculos.

      La a doua abordare, nu putem să nu-l sesizăm pe militarul dedicat celor mai înalte demnităţi, pe cetăţeanul preocupat de soarta şi şansele semenilor săi. Şi de această dată, Sun Tzu se dovedeşte de neînlocuit întru slujirea calificată a intereselor Patriei şi Cetăţeanului.

      Iar dacă autorul se referă la Brazilia şi Brazilian, nu ne putem refuza convingerea că opera lui Sun Tzu, intermediată de Alberto Mendes Cardoso, poate fi la fel de utilă României şi Românului.

 

Ioan Talpeș