Adepţi ai managementului sistemic şi discipoli ai şcolii şi gândirii economice de mare profunzime fondate de marele economist american de origine română, N.G. ROEGEN, autorii vin cu idei pe cât de novatoare pe atât pe greu de combătut, nu neapărat în sensul de a arăta că albul  este negru şi invers, ci mai ales în sensul de a arăta că albul mai are mult până să fie alb, iar negrul nu mai are mult până să fie desăvârşit.

      Pornind de la teorii consacrate în domeniul ştiinţelor economice (mai ales din clasa teoriei deciziilor), se introduc într-un mod operaţional concepte precum: entropia de stare, decizii concordante cu starea sistemului, eficacitatea sistemelor etc. Se nuanţează astfel, în sens benefic, diferenţele dintre deciziile optime, cele performante, respectiv cele compatibile cu starea sistemului.

      Conţinutul cărţii lasă să se înţeleagă că sfârşitul oricărei teorii economice şi punctele de întoarcere (de transformare) din istoria economică au ca sursă şi faptul că, de-a lungul istoriei, optimizarea deciziilor sub aspectul alocării resurselor a fost precedată sistematic de „optimizarea intereselor“, şi nu invers.