Direcțiile relevante asupra cărora ne vom apleca în viitor au în vedere următoarele:

      Redescoperirea valențelor analizei sistemelor administrației pu­blice în integralitatea acestora, ceea ce înseamnă un mai mare efort de documentare, analiză și sinteză pentru ca lucrările publicate să nu eludeze cumva anvergura științifică a Teoriei generale a sistemelor.

      Știm cu toții că nici o lucrare de acest gen nu-și poate asuma atributele unei abordări exhaustive, dar integrarea noilor preocupări din literatura europeană privind calitatea administrației și a serviciilor publice, modelele de evaluare a performanței activităților publice sau, chiar, noua administrație publică trebuie să-și găsească locul cuvenit.

      Aspectele privitoare la caracteristicile cibernetice ale sistemelor administrative pot fi mai bine fundamentate și mai relevant prezentate pentru a deveni mai convingătoare, iar cibernetica socială să-și regăsească în administrația publică statutul de știință interdisciplinară care oferă cele mai subtile răspunsuri problemelor care privesc reglarea și autoreglarea în aceste sisteme, reducerea varietății comportamentale sau controlul social prin lege.

      Integrarea în aria de cercetare sistemică a problematicii calității totale și benchmarking-ului reprezintă un nou obiect de cercetare. Ben­chmar­king-ul  sectorului public, cu referire specială la evaluarea per­for­manței manageriale și comportamentale, ocupă din ce în ce mai mult spații largi în cercetarea europeană. Încercări, mai ales în domeniul economic, s-au făcut și la noi. Extinderea spre sectorul public pune însă probleme și obstacole su­pli­mentare, vorbindu-se chiar de o reformulare a modalităților de aplicare în acest sector.

      La începutul noului mileniu, administrația publică nu mai poate fi abordată fără conexiunile de rigoare, sistemice, cu mediul economic. Comunitățile locale, sub conducerea autorităților publice, devin sisteme ciber­ne­tice, cu proprie autoreglare, a căror dezvoltare, imperios necesară, utili­zează pârghii noi, specifice sectorului public, privind eficiența și eficacitatea.

      Economia publică revine în actualitate fără a fi restrânsă numai la intervențiile statului. Ca știință a interacțiunii sociale, economia publică are ca obiectiv analiza economică a deciziilor publice, deci o problemă de optimizare într-un cadru sistemic.

      Cel puțin parțial, economia publică integrează acțiunea publică în obiectul științelor administrative, realizând interfața cu științele economice.

      O privire de ansamblu asupra sferei și conținutului științelor administrative nu poate fi realizată decât prin abordarea sistemică. Sistemul științelor administrative este în expansiune, încorporând metode și experiențe noi, abordări noi și chiar concepte și practici noi. Vectorii acestei expansiuni se referă la noul management public, capacitatea administrativă și de guvernare, precum și noile strategii de informare și comunicare publică

Autorul