Descriere:
Modelul european are ca finalitate asigurarea demnităţii sociale a indivizilor, şi pentru aceasta s-a realizat subordonarea pieţei exclusiv funcţiei comunitare. Integrarea europeană este mai degrabă rezultatul integrării politicilor de coeziune socială decât rezultatul integrării pieţelor. Este un joc de echilibristică între economic şi social, cu scopul de a asigura stabilitate construcţiei (Dinu, 2004).
Astfel, determinante au devenit procesele de convergenţă şi de coeziune pe baza politicilor comune.
În acest stadiu, se pot analiza succint trăsăturile esenţiale ale modelului. Dincolo de reconstrucţie şi de dezvoltarea infrastructurilor şi a industriilor de bază, acesta moderează dinamica implacabilă a ciclurilor economice într-o manieră inspirată din lectura keynesistă a macroeconomiei. Astfel se explică gestionarea efectelor supradimensionării şomajului, fără ca acestea să fie reperate drept criză economică şi fără să altereze standardele admise ale echilibrelor interne şi externe. Modelul european reprezintă mai mult decât o simplă redistribuire a veniturilor sau decât asigurarea unei plase de siguranţă pentru toţi. În plus, constituie un proces de modernizare socioeconomică în conformitate cu un model al dezvoltării economice europene.
Parametrii definitorii ai modelului sunt sporurile de productivitate, intensificarea proceselor de inovare şi creşterea competitivităţii, care recompun de o manieră durabilă formulele de combinare a factorilor pentru creşterea economică, pe baza politicilor comune care urmăresc realizarea coeziunii şi dezvoltării. Orice alte semnale capătă coerenţă în acest cadru nou de funcţionare normativă a modelului economic european cu standarde predeterminate.
Integrarea europeană este mai mult decât o integrare comercială, deoarece are ca finalitate adaptarea la standardele nucleului performant al modelului prin procesele de convergenţă şi coeziune economică şi socială; progresele înregistrate în derularea acestor procese se judecă încă pe baze randamentale.