Japonezii au meritul de a fi definit sensul acestor mişcări de înnoire, brevetând în anul 1972 termenul de mecatronică. Termenul a fost utilizat pentru a defini fuziunea tehnologică: mecanică – electronică – informatică. Strădaniile la nivel academic, pentru a asigura pregătirea specialiştilor în acord cu cerinţele noii tehnologii, au condus la conturarea principiilor mecatronice în educaţie.

      Aceste principii vizează dezvoltarea gândirii sistemice şi formarea deprinderilor pentru a lucra în echipă. Mecatronica s-a născut ca tehnologie şi a definit foarte curând o filosofie care s-a răspândit în întreaga lume.

      Pentru practica inginerească, filosofia mecatronică a marcat saltul de la ingineria tradiţională, secvenţială, la ingineria simultană sau concurentă (paralelă). Educaţia mecatronică asigură flexibilitate în acţiune şi în gândire, trăsături definitorii ale specialistului în economia de piaţă. Valenţele creatoare ale mecatronicii au fost confirmate deopotrivă, în educaţie, cercetare şi în producţie. Rezultatele ţărilor dezvoltate sunt dovezi de netăgăduit. La sfârşit de deceniu şi de mileniu, mecatronica este definită simplu: “Ştiinţa maşinilor inteligente”. Acesta este şi subtitlul revistei internaţionale “Mechatronics”, începând cu primul număr din 1998.

      Mecatronica reprezintă suportul principal pentru atingerea obiectivelor pe linia educaţiei tehnologice, pentru eficientizarea actului educaţional în ansamblu. Interesul pentru promovarea acestei filosofii în educaţie, cercetare şi în producţie este motivat şi de faptul că tendinţele în dezvoltarea tehnologică înseamnă: micromecatronică, nanomecatronică şi biomecatronică.

      În educaţie, abordarea mecatronică este o soluţie eficientă pentru promovarea interdisciplinarităţii, ca bază pentru stimularea iniţiativei şi a creativităţii.

      Lucrarea se adresează tuturor celor implicaţi în problemele privind reforma învăţământului din România. Ea este utilă profesorilor din învăţământul preuniversitar, oferind noi deschideri pentru toate ariile curriculare şi soluţii eficiente pentru promovarea interdisciplinarităţii. De asemenea, poate constitui un suport util pentru oferte educaţionale viabile în activităţile ce se desfăşoară în curriculumul la decizia şcolii.

      Studenţii, cercetătorii şi specialiştii din producţie vor găsi în lucrare răspunsuri privind demersurile necesare în domeniile lor de activitate, în acord cu tendinţele în dezvoltarea tehnologică.