Această lucrare a fost începută ca un studiu empiric rezultat din experienţa mea ca ambasador la Washington în anii 1996-2000 – fiind astfel inevitabil legată de evoluţiile politice şi economice remarcabile din perioada Administraţiei Clinton – şi a fost continuată, pe aceeaşi bază empirică, în contextul poziţiei de ministru de externe între anii 2001-2004, având deci în prim-plan aderarea României la NATO şi la Uniunea Europeană.

     Finalizarea lucrării s-a produs după implicarea mea în politica la vârf. O viziune mai ideologică, social-democrată şi progresistă a marcat capitolele dedicate României şi mode­lului social şi economic românesc.

     Dezvoltările spectaculoase de la începutul anului 2000, spargerea bulei speculative, scandalurile Enron şi WorldCom, trecerea de la surplus la deficit bugetar şi, bineînţeles, 11 septembrie, au lărgit aria de cuprindere a lucrării. Similar, perioada de ministeriat şi actualitatea temelor de integrare europeană m-au condus la adăugarea componentelor dedicate modelului european de dezvoltare şi economiei europene, precum şi a interdepen­denţelor şi competiţiei cu economia şi modelul american. Tensiunile politice şi economice dintre UE şi SUA, acutizate de criza irakiană, m-au încurajat să evaluez traseul şi interesele României ca viitor membru UE şi ca aliat privilegiat al SUA în Europa, într-un capitol de încheiere. Lucrarea poartă amprenta experienţelor directe petrecute în diplomaţia şi politica româ­nească şi în contact cu evenimente, personalităţi şi instituţii care au influenţat cursul tranziţiei româneşti. Aceste experienţe de viaţă şi-au pus amprenta în mod decisiv asupra modului de a gândi şi vedea lumea şi rostul României în Uniunea Europeană şi NATO, ca parte regăsită a lumii occidentale.

 

Autorul