Preocupările privind dezvoltarea durabilă nu sunt chiar de dată recentă. Dimpotrivă, pe această temă s-a scris deja suficient. E adevărat, mai mult la alţii decât la noi. De aceea, nu emitem pretenţia că încercarea noastră are menirea acoperirii unui gol. Goluri vor fi, cu siguranţă, şi după această minimă alcătuire. Ceea ce credem noi că poate fi considerată contribuţie este încercarea de a plasa discuţia despre dezvoltarea durabilă pe pista care, socotim, i se potriveşte cel mai bine; intenţia mărturisită de a oferi o sinteză pe problemă alăturând analizei economice trimiteri consistente pe terenul biologiei, filosofiei, sociologiei, eticii, moralei, dreptului etc. Orientarea unui atare demers îşigăseşte justificare în măsura în care analizele, vechi şi noi, pe temă oferă o imagine frustrantă, atât pentru fenomenul dezvoltării în sine cât şi pentru înţelegerea lui. Vrem să spunem, cu alte cuvinte, că studiile consacrate subiectului au pedalat, uneori excesiv, pe descrierea şi analiza unei laturi sau alta a fenomenului. Pondere au căpătat, de obicei, cele care s-au oprit consistent la economie şi biologie. Or, indiferent cum am privi-o, dezvoltarea, şi cu atât mai mult dezvoltarea durabilă, presupune ascensiunea întregului sistem social, economic, politic, cultural etc,. Este greu, dacă nu imposibil, să decupezi o parte a ansamblului şi să vorbeşti, apoi, de dezvoltarea sa autonomă. Numai raportarea la întreg are relevanţă atunci când problema se pune în termenii dezvoltării durabile. Şi numai astfel, "triunghiul magic", cu reperele sale în dezvoltare durabilă, protecţia mediului şi coeziune socială îşi capătă semnificaţia şi concreteţea cerută.

      Sub raport metodologic, dar tot pe linia intenţiei noastre, încercarea s-a vrut, din capul locului, una de detaşare şi neutralitate faţă de ideologic. Am plecat de la premisa că dacă există, într-adevăr, un loc unde ideologicul n-ar trebui să-şi lase veninul şi să afecteze gradul de ştiintificitate al vre-unei analize, atunci dezvoltarea durabilă şi problemele mediului ar trebui să reprezinte acel loc. Din păcate, pe traseu, am fost nevoiţi să constatăm că lucrurile nu stau tocmai aşa; că dimpotrivă, dezvoltarea, indiferent din ce latură am privi-o - economică, socială, biologică, culturală, filosofică etc. - nu poate reclama neutralitatea politicului. Tocmai prezenţa acestui politic a explicat şi explică diferenţele de dezvoltare între ţări şi grupe de ţări. În alţi termeni, dezvoltarea, chiar în formula dezvoltării durabile, are culoare politică. Mai mult decât atât, trebuie să spunem că efortul general pentru realizarea dezvoltării durabile este pus sub zodia coordonării, a planificării şi social -democraţiei. Coeziunea socială, redistribuirile de bogăţie materială şi transferurile dinspre lumea bogată spre cea săracă în vederea reducerii clivajelor existente trimit la aceste adrese. Din perspectiva aceasta ne-am rezumat a constata fenomenul şi a oferi informaţiile necesare. Convingerea noastră rămâne aceea după care la bogăţie şi prosperitate se ajunge nu cu trenul socialist ci cu cel liberal. Abia după ce acest obiectiv este atins, politicile de redistribuire dobândesc logică şi motivaţie.

Autorul