Construcţia propusă de noi este fundamentată structural pe arhitectura a 7 capitole care se completează reciproc şi am preferat ca cel dintâi să o descrie din punct de vedere metodologic, cu rigurozitatea şi acurateţea ştiinţifică pe care (în opinia noastră) le incumbă o astfel de lucrare.

      Într-o primă fază (în capitolul doi) am abordat evoluţia trecută a întreprinderii, din mai multe puncte de vedere: mediul economic, sistemele de producţie, structurile organizaţionale, a tehnologiilor, pentru a argumenta ceea ce era perceput ca fiind trecerea la un alt fel de întreprindere.

      În continuare, capitolul trei îşi propune să descrie trăsăturile principale ale acestui nou tip de întreprindere, pe care noi le considerăm a fi (aşa cum am arătat anterior), nişte caracteristici-atractori, a căror combinaţie poate induce efecte benefice în activitatea întreprinderilor. Am pornit în această descriere printr-o interpretare personală a evoluţiilor observate şi descrise anterior dintr-o dublă perspectivă referitoare la actorii evoluţiei întreprinderii şi la finalităţile de utilizare a tehnologiilor informatice.

      Dacă în capitolul doi ne bazăm pe o serie de opinii ale unor personalităţi în domeniul respectiv de competenţă, în schimb, această parte a lucrării se constituie într-un aport cu totul original şi din acest motiv, continuarea lucrării îşi propune să demonstreze validitatea modelului propus.

      Pentru a realiza acest deziderat, în capitolul 4 am utilizat un număr de 25 de studii de caz referitoare la elaborarea, implementarea şi utilizarea unor aplicaţii informatice în întreprinderi din occident, cazuri găsite în literatura de specialitate. Pe acestea le-am analizat strict din perspectiva modelului propus de noi. Rezultatul acestei etape a confirmat ipoteza de lucru şi deci a validat modelul propus de noi, ca fiind direcţia înspre care se îndreaptă (deocamdată destul de incoerent) eforturile întreprinderilor. Mai mult, potenţialul cel mai promiţător de dezvoltare par să îl aibă aplicaţiile care îmbină inteligenţa umană cu cea artificială.

      De aceea, în capitolul următor, al cincilea, ne-am dirijat cercetarea asupra modalităţilor de colaborare între uman şi artificial. Într-o primă fază, prin abordarea unor aspecte teoretice referitoare la noţiunea de comportament inteligent şi la ceea ce presupune aceasta. Mai apoi, pentru a descrie câteva tipuri de aplicaţii "inteligente" şi aplicabilitatea lor în domeniul economic.

      O realizare originală a acestui capitol îl constituie analiza, respectiv clasificarea situaţiilor şi modalităţilor de colaborare între agenţii umani şi cei artificiali, pornind de la conceptele teoretice evocate anterior, cu exemplificare pe tipurile de aplicaţii inteligente descrise, pentru a demonstra utilitatea îmbinării celor două tipuri de actori într-un sistem care să poată fi calificat drept inteligent.

      În continuarea lucrării ne-am propus ca (în capitolul 6) să analizăm starea de fapt a utilizării tehnologiilor informatice în România. Şi de această dată am apelat la studii de caz ale unor proiecte informatice care să indice în ce măsură trăsăturile modelului propus sunt prezente sau nu la momentul actual la noi în ţară. Intenţionat nu am dorit efectuarea unei analize directe, comparate, între cazurile referitoare la întreprinderile occidentale şi cele româneşti, circumstanţele fiind diferite. Însă principalul aport din această parte a lucrării este indus de faptul că, deoarece deficienţele observate se pot transforma în tot atâtea posibilităţi de dezvoltare viitoare, ierarhizarea lor permite elaborarea unei strategii graduale de implementare a proiectelor informatice. Ori această strategie poate fi elaborată personalizat pentru întreprinderi, după analiza stării de fapt şi a obiectivelor pe care şi le propune, conform modelului propus de noi.

      Ultimul capitol, al şaptelea, sintetizează concluziile şi efectuează o serie de recomandări în ceea ce priveşte situaţia de la noi din ţară.

Autoarea