Dominat de principii politico-juridice precum: preve­nirea, precauţia, „polua­torul plăteşte”, corectarea cu prioritate la sursă a poluărilor care îi conferă unitate şi finalitate, dreptul comunitar al mediului se manifestă deopotrivă ca un factor de promovare a dezvoltării durabile şi de accentuare a integrării statelor membre (problemele ecologice fiind, prin natura lor, transfrontaliere şi chiar globale).

      Pentru ţările din Europa Centrală şi de Est, care au aderat recent la Uniunea Europeană sau sunt pe cale de a o face, asimilarea Acquis-ului comunitar de mediu reprezintă una din marile provocări ale integrării, deosebit de dificile şi de costisitoare (de altfel, marea majoritate a statelor candidate au închis, printre ultimele capitole de negociere, pe cel privind protecţia mediului). În plan juridic asimilarea dreptului comunitar al mediului de către drepturile naţionale generează multiple implicaţii şi evoluţii, cu mutaţii inclusiv la nivelul doctrinei şi jurisprudenţei.

      Valorificând şi experienţa aferentă pregătirii României de aderare la UE, prezentăm cititorilor un volum care îşi propune să releve temele majore ale problematicii acţiunii juridice comunitare în domeniu.