Mentalitatea unui popor se exprimă în diferite forme și la diverse paliere: politic, social-economic, al moravurilor ori cel al spiritualității (artistice, literare…) ș.a., și toate pe scara evolutivă a istoriei. Dar cea mai puternică amprentă o poartă conflictul ajuns în stare acută, ireconciliată, în ipostaza de proces judiciar. Acesta reprezintă o oglindă, poate cea mai obiectivă posibil, fiind construită prin probe cât de cât mai veridice – materiale sau depoziții administrate sub jurământ și în condiții de contradictorialitate a moravu-rilor și năravurilor epocilor în succesiunea lor temporală. În fața sa, documentele oficiale, prea apropiate prin conținut de interesele emitenților sau amintirile participanților legate până la confundare de judecățile de valoare ale autorităților și oricum scrise cu marea grijă a rămânerii pentru posteritate, se înclină cu deferența înțeleasă.

      Iar dincolo de puzderia faptelor și actelor rămase în istorie ca simple piese de dosar judiciar se desprind liniile constante ale mentalității colective, caracterizante pentru structura psiho-socială a unui popor în devenirea sa permanentă. De aceea am socotit ca nefiind lipsită de interes, din multiple puncte de vedere, încercarea de a prezenta o istorie a mentalității românilor prin intermediul unor procese judiciare semnificative pentru anumite perioade. Două sunt coordonatele fundamentale: una a mentalităților și comportamentelor publice (vizavi de organizarea politică: republică sau monarhie: procesul revoluției de la Ploiești (1870) sau cel al lui Mihail Manoilescu, legat de tentativa de revenire a lui Carol (viitorul rege) pe tron, din 1927; de raporturile întotdeauna tensionate între puterea politică și puterea religioasă: afacerea Ghenadie Petrescu, de anarhie versus violență: dosarul răzbunării legionarilor față de disidentul Stelescu sau privind relațiile dintre prima și cea de-a patra putere: cazurile Gh. Panu și Geo Bogza); cea de-a doua, care va face obiectul volumului următor, vizând intimitatea individuală în diverse ipostaze (ilustrată prin complicațiile socio-intime ale lui Titu Maiorescu, celebrul proces Tita Cristescu – Liviu Ciulei, crima fiului lui Candiano-Popescu sau groaznica sinucidere din strada Uranus).

      Toate procesele prezentate au avut un amplu răsunet în epocă și au generat chiar semnificative rezonanțe literare în opera unor scriitori precum I. L. Caragiale, Zaharia Stancu ș.a.

      Ca prezentare, fiecare caz cunoaște o introducere semnificativă asupra motivațiilor, intrigii, personajelor, deznodământului și implicațiilor conflictului dedus judecății tribunalelor, iar apoi o relatare a dezbaterilor judiciare, așa cum au fost ele consemnate în presa vremii.

      O serie de imagini aferente faptelor completează mesajul ideatic al cercetărilor și dezbaterilor judiciare.

      Cu această credință a modului de a prezenta astfel devenirea modernă a societății românești, publicăm seria proceselor judiciare ce oglindesc frânturi majore din mentalitățile românilor în veacurile XIX-XX.

Autorul