Am adunat în acest volum o parte din editorialele publicate în Gazeta de Sud, cotidianul „oltenilor de pretutindeni”, editat la Craiova de excepţionala familie Adrian şi Ina Voinea, şi în noul Jurnal Naţional, editat din ianuarie 2004 de  Marius Tucă.

      Până la angajarea la Guvern, în februarie 2004, am scris săptămânal numai despre subiecte care mie mi se păreau interesante. Libertatea de a-mi alege subiectele a fost neîngrădită. Am scris numai despre ceea ce mă interesa în mod personal. Nu am încercat să fiu ştiinţific, precis, rece, imparţial. Nu am vrut să fiu analist, comentator sau autoritate. Am crezut că, dacă am privilegiul de a-mi expune ideile într-un colţ de ziar citit zilnic de zeci de mii de oameni, singurele mele obligaţii sunt să nu-i mint, să nu-i plictisesc, să nu-i îndepărtez de lectură.

      Uneori am exagerat în exhibarea emoţiilor, alteori am fost excesiv de didactic, deşi munca de profesor nu m-a atras niciodată. Nici una dintre opiniile, atitudinile, impresiile consemnate în scurtele materiale săptămânale nu îmi este străină. Le recunosc pe toate, mi le asum integral, deşi astăzi aş mai nuanţa marginile unor opinii prea brutale. Probabil că acesta este rostul scriiturii: după o vreme, să vezi ce colţos ai fost la tinereţe.

      Când am revăzut textele, am observat cu uimire că se împart în câteva – puţine – teme care probabil constituie matricea judecăţilor zilnice a acelei specii de mamifere care a trăit Revoluţia din decembrie 1989 ca pe o mântuire personală, a părăsit din proprie voinţă sectorul de stat, s-a aruncat cu capul înainte în sectorul privat şi a învăţat zilnic mai multe decât învăţase într-un an din tinereţea noastră sub comunism. Volumul de faţă le este de fapt dedicat acestor „inconştienţi”, cum au fost uneori numiţi. Ei vor înţelege cu siguranţă de ce mi-am încercat puterile în sectorul privat şi, cu deosebire, de ce l-am părăsit pentru a intra în politica militantă.

Autorul