În prezent, în România se pune mai acut o altă problemă decât cea a raportului dintre mase şi elite, anume persuasiunea populaţiei şi manipularea opiniilor, atitudinilor şi comportamentelor. Persuasiunea şi manipularea s-au conturat ca puncte nevralgice acute în viaţa socială de azi. Considerând că este de datoria cercetătorilor din domeniul ştiinţelor socioumane să abordeze disfuncţionalităţile sistemului social, am gândit că realitatea impune o lucrare focalizată pe mecanismele producerii opiniei publice, relevându-se rolul comunicării persuasive şi, din nefericire, capcanele manipulării. Aşa s-a născut ideea unei noi lucrări, Opinia publică. Strategii de persuadare şi manipulare.

     În prezenta lucrare, am reluat şi dezvoltat capitolele despre opinia publică din cartea publicată în 2002 "Opinia publică. Gândesc masele despre ce şi cum vor elitele?". Partea a II-a a lucrării este consacrată strategiilor de persuadare şi manipulare. După discuţia despre conţinutul termenilor de „persuasiune” şi „manipulare”, am trecut în revistă teoriile psihosociologice şi lingvistice referitoare la schimbarea atitudinală, ca scop al persuasiunii. Am stăruit mai mult asupra umorului în persuasiune – o „problemă serioasă”, cu aplicaţii directe în advertising, dar care nu a fost luată în seamă de specialiştii de la noi, în ciuda faptului că pe plan mondial există o literatură foarte bogată referitoare la forţa persuasivă a râsului. În partea finală a lucrării, am inclus trei studii realizate în colaborare cu prof. univ. dr. Dorel Abraham, dr. Sebastian Lăzăroiu şi drd. Alexandru Zodieru, cărora le mulţumesc şi pe această cale pentru sprijinul colegial pe care mi l-au acordat.

 

Autorul