Lucrarea de față se vrea a fi una de economie, mai precis, de macroeconomie. Ținând seama de marile sfidări demografice cu care se confruntă multe economii ale lumii, inclusiv România, am început expunerea problemelor analizate cu prezentarea structurilor anacronice și a tendințelor atipice ale populației țării noastre.

      Dubla ipostază a populației este cercetată din multiple unghiuri în toate celelalte capitole ale lucrării. Evident, accentul a fost pus pe statutul populației ca populație activă disponibilă și, îndeosebi, ca populație efectiv ocupată în diversele activități producătoare de bunuri materiale și prestatoare de servicii.

      Pe baza și în contextul interdependențelor arătate ocuparea și structurile generale ale acesteia la nivel macroeconomic au fost privite ca rezultat al agregării ofertelor individuale de muncă, oferte exprimate liber, pe bază de contract.

      Ocuparea resurselor de muncă sau folosirea capacităților omului de a obține cele necesare existenței și dezvoltării sale a fost privită din punctul de vedere al persoanelor apte de muncă (ocupate vs. nonocupate), din punctul de vedere al timpului de muncă  al fiecărei persoane în totalul timpului său, precum și din cel al fondului total de muncă (de potențial de muncă) al unei comunități umane, al unei țări. Ca urmare, mărimea absolută și mărimea relativă a populației ocupate, ca și fondul total de muncă dintr-o economie într-un anume orizont de timp, sunt privite ca variabile agregate ale orelor de muncă efectuate de persoanele ocupate în acea economie și în acel orizont de timp.

      În continuarea acestui obiectiv general, am căutat să clarificăm, în spiritul realităților contemporane și pe baza noilor cuceriri ale științelor sociale, conținuturile conceptelor de ocupare, ocupare optimă, de echilibru, ocupare eficientă a resurselor de muncă.

Autorii