În lucrarea de faţă nu ne-am propus şi nici nu era posibil să prezentăm şi să clarificăm multitudinea temelor rezultate din întâlnirea celor două rodnice şi incitante discipline, axiologia şi filosofia culturii, şi nici problematica axiologiei fundamentale, din care nu ar putea lipsi conceptul de valoare, originea şi natura valorilor, dualitatea de esenţă a valorilor, conştiinţa axiologică etc. etc. Am dorit să evidenţiem unele elemente pentru o interpretare axiologică a culturii spirituale – acel nucleu de durată şi originalitate al culturii, care atestă forţa spirituală creatoare a unei societăţi, conferind întregului sistem valoric cultural sensul verticalităţii, o deschidere permanentă către acţiune şi către viitor.

      Suntem conştienţi de faptul că abordarea unei asemenea problematici ar presupune o mai amplă articulare interdisciplinară, a axiologiei, a filosofiei culturii, a sociologiei artei, a semioticii, a altor ştiinţe în care este implicată valoarea ca atare. În acest studiu am intenţionat să punem în evidenţă doar unele probleme ale valorii, în care punctul de plecare îl constituie legătura organică între om, cultură şi societate. Din considerente ce ţin seama de complexitatea temei şi de limitarea unghiului de vedere asupra acestei relaţii (cultură-societate-valoare), ne-am referit mai mult la problematica valorii culturale în condiţiile determinării sale sociale şi ideologice, ale unei socialităţi obiective, care este în fond axa structurală a colectivităţii umane, dar şi ale subiectivităţii, ce cuprinde trăirile, resorturile intime, individuale.

 

Autorul