Ce legătură există între ştiinţele sociale şi cele ale naturii? Ce legătură există între limbaj şi comportament? De ce paradigma pozitivistă (sau raţionalistă) mai domină încă metodologia economică, după ce spiritul ei a apus, inclusiv în fizică? Cum ar trebui să fie abordat omul ca obiect de studiu în ştiinţele sociale pentru a elimina tendinţele de manipulare, condiţionare şi adecvare la o lege acoperitoare? De ce se debarasează economia de tot ceea ce este uman când abordează propriul domeniu de studiu? Şi, în fine, cum ar putea deveni economia mai umanistă? Pornind de la aceste întrebări s‑a născut, din suflet, această lucrare despre sufletul economiei, o lucrare în parte critică, în parte romantică.

 

Autorul