Trecerea la societatea informaţională împarte întreprinderile în organizaţii tradiţionale şi organizaţii moderne, care utilizează tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor. Trăsătura-cheie a organizaţiei economiei digitale va fi înlocuirea ierarhiei piramidale tradiţionale cu o ierarhie orizontală. În planul managementului se va înregistra o dezvoltare a activităţii de luare a deciziilor prin optimizarea creativităţii, capacităţii de inovare şi pregătirii intelectuale a subordonaţilor. Aceasta înseamnă că lucrul în echipă, colaborarea şi cooperarea între angajaţi vor fi trăsătura-cheie a organizaţiei viitorului, ceea ce va conduce probabil, în multe locuri, la schimbarea generaţiilor la nivelul conducerii.

      Competitivitatea întreprinderii va depinde, în cele din urmă, de capacitatea de a trece de la caracterul ierarhic şi individual la locul de muncă la promovarea muncii colaborative. Evoluţia va fi în mod necesar acompaniată de recrearea încrederii reciproce între organizaţie şi angajaţi, spre o nouă relaţie de proporţionalitate între individualism şi solidaritate, două trăsături majore ale societăţii contemporane.

      O dată cu dezvoltarea tehnologiilor informatice a fost posibilă apariţia unei noi forme de organizaţie numite organizaţie virtuală. Organizaţiile virtuale sunt configuraţii ale unor unităţi structurale semipermanente, interdependente (parţial dependente, parţial independente), dispersate geografic şi care îşi măresc performanţele în general prin receptivitatea la schimbările nevoilor pieţei şi prin abilităţile tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, adaptându-şi continuu formele organizatorice. În organizaţia virtuală, fluxurile de informaţii uzuale devin principalul conţinut al muncii, înlocuind schimbul de produse reale sau obiecte tradiţionale. Noile caracteristici rezidă în multe probleme noi tehnologice sau de management în procesele organizaţiei virtuale.