Mă simt dator să încep cu un avertis­ment: cartea de faţă nu are menirea să degaje idei catastrofice. Nici măcar nu se vrea profetică, aşa cum nu are pretenţia soluţiilor infailibile. Ea sugerează mai repede decât demonstrează. Desigur, este scrisă cu intenţia de a sensibiliza conştiinţe şi nicidecum de a condamna convingeri inflexibile.

      Refuzând analiza rece, ca şi verdictul sentenţios, cartea aproximează în cercuri concentrice obiective şi mijloace. Urmăreşte să centrifugheze derizoriul şi să facă vizibilă decizia de oportunitate. Fără pretenţia exha­ustivităţii, are şansa consistenţei şi fără ambiţia arhitecturală a tratatului mizează pe coerenţă.

      Pentru că am obiceiul să nu-mi ascund îndoielile, demersul veştejeşte complexele şi inhibiţiile în faţa complicaţiilor schimbării.

      Altfel, cartea este produsul unei obsesii faţă de ceea ce nu merge la români, dar nu ia cu intenţie forma carului alegoric al parti­zanatului politic.

      Pentru cititorii mei constanţi cartea aceasta este o reluare a unui demers, dar sper să se înţeleagă că am fost condus de gândul că repetarea este cea mai bună metodă pentru vindecarea amneziilor.

 

Autorul