Evaziunea fiscală reprezintă, fără îndoială, vectorul central al economiei subterane, care, în interacÅ£iune ÅŸi în interdependenţă cu celelalte componente specifice crimina­lităţii economico-financiare, redă adevărata amplitudine a palierului informal al economiei. Extinderea agresivă ÅŸi diver­sificarea formelor de manifestare ale evaziunii fiscale, cu un caracter tot mai organizat de derulare al afacerilor „murdare”, tind să plaseze fenomenul în sine ca o ameninÅ£are directă la buna funcÅ£ionare a instituÅ£iilor democratice ale statului de drept.

     Pe fondul extinderii fenomenului de internaÅ£ionalizare a infracÅ£ionalităţii economice, evaziunea fiscală constituie o problemă actuală aflată nu numai în atenÅ£ia guvernelor naÅ£ionale, dar ÅŸi în vizorul organismelor internaÅ£ionale (în special, datorită componentei transfrontaliere a fenomenului). AcÅ£iunile desfăşurate de structurile crimei organizate din domeniul afacerilor – favorizate de ambiguitatea legislativă ÅŸi volatilitatea normativă, dar, mai ales, de slăbiciunile administrării ÅŸi coerciÅ£iei fiscale – conduc la dezechilibrarea cererii ÅŸi ofertei de pe pieÅ£ele oficiale, prin intermediul sistemului de pieÅ£e ÅŸi preÅ£uri paralele. În acest mod, are loc o diminuare a volumului de resurse financiare publice care „manipulează” (în sens negativ) chiar deficitul bugetar. Pe de altă parte, componenta transfrontalieră a fenomenului conduce la alterarea echilibrului privind contul curent, prin transferurile ilicite de capital în afara graniÅ£elor naÅ£ionale.

     Prezenta lucrare îÅŸi propune să îmbine atât elemente de teorie economică generală, care vizează conceptele prin care ordonăm realitatea economică, dar ÅŸi măsuri pragmatice, de ordin legislativ, care pot conduce la inversarea trendului economiei necontabilizate.