În anul 2004 a văzut lumina tiparului lucrarea “Cunoaşte România “, prin care autorii săi ­–membri ai Academiei Române, universitari, cercetători şi alţi specialişti – au prezentat de o manieră obiectivă, fără partizanat politic şi ideologic, date şi fapte relevante despre trecutul şi prezentul ţării noastre.

 

În anii care s-au scurs de la acest eveniment editorial, România a făcut noi şi importanţi paşi spre o democraţie autentică, spre o susţinută dezvoltare materială şi spirituală, spre progres şi civilizaţie.

 

Aceşti ani au marcat încheierea etapei de pregătire a intrării ţării noastre în marea familie a Comunităţii Europene şi intrarea de jure a României în Uniunea Europeană, ca stat membru cu drepturi depline.

 

Autorii opusului menţionat consideră de datoria lor să ofere  cititorilor din ţară şi de peste hotare o lucrare actualizată şi completată care să evidenţieze modul în  care poporul român a întâmpinat ziua de 1 ianuarie 2007 – eveniment cu mare încărcătură istorică şi cu speranţe – credem noi – îndreptăţite să-şi făurească, alături de şi împreună cu celelalte 26 de entităţi statale, un viitor demn de epoca în care trăim.

 

La acest început de drum este util să arătăm, în câteva cuvinte, în ce consta « zestrea » cu care România a intrat în Uniunea Europeană. Pentru cei care din eroare vorbesc despre intrarea ţării noastre în Europa, precizez că teritoriul carpato-danubiano-pontic, pe care s-a născut şi trăieşte poporul român, a constituit dintotdeauna parte integrantă a bătrânului nostru continent. Nici geto-dacii, nici tracii şi nici străbunii acestora, care au populat aceste meleaguri de peste şapte milenii, nu au venit din alte  zări ale lumii.

 

Suntem, aşadar, europeni prin naştere, iar nu prin adopţie sau asimilare. Limba română derivă din cea latină – de sorginte indo-europeană - de care nu s-a îndepărtat prea mult, dar pe care a cultivat-o şi a îmbogăţit-o necontenit. Cultura poporului român, de factură europeană, are un nivel comparabil cu cel existent în ţările avansate din acest punct de vedere de pe continent. Mărturiile  arheologice existente atestă faptul că strămoşii noştri cunoşteau scrisul, aveau cunoştinţe astronomice, erau neîntrecuţi în exploatarea minelor, în metalurgia aurului , în baterea monedei şi în confecţionarea obiectelor de podoabă.

 

Poporul român a îmbrăţişat creştinismul de peste două milenii, adică chiar de la naşterea sa. Biserica ortodoxă română a respectat canoanele bisericii bizantine, păstrându-şi autonomia. România a intrat în Europa celor 27 de ţări cu o populaţie majoritar ortodoxă. Biserica ortodoxă română întreţine relaţii de stimă şi respect reciproc faţă de toate celelalte culte recunoscute în ţara noastră. Faţă de biserica catolică manifestă o largă deschidere pentru dialog şi apropiere doctrinar-religioasă.

 

Acad. Iulian VĂCĂREL