O cercetare asupra constituției unei științe, în cazul de față fiind vorba de știința economică, se înscrie în ordinea lucrurilor care trebuie să fie mereu primenite. Schimbarea perspectivei în cunoaștere este o provocare intelectuală firească, cu un revers ciudat: inhibă comunitatea științifică. Raritatea opțiunilor pentru studii epistemologice și metodologice se explică și prin acest inconvenient. Desigur, funcționează și teama de a nu atrage oprobiul unei comunități știin­țifice atentând la confortul său cognitiv. Pare să fie vorba de un adevărat blestem luciferic, sistemul uman cu funcția de inovare să refuze înnoirea instru­mentelor de lucru.

Constatarea că personalități academice se simt stingherite de reflecția asupra viziunii epistemice și a metodelor de cunoaștere m-a determinat să continui, de patru decenii, să public lucrări cu această tematică. Atitudinea de respingere a studiilor epistemologice ia adeseori forme surprinzătoare împotriva contesta­tarilor schemelor de gândire devenite obișnuință
într-o știință sau alta. Ieșirea din paradigmă este sancționată, spre exemplu, de rețelele de consacrare publicistică. Uman este de înțeles îndârjirea de a apăra ceea ce ai cucerit drept mod de a vedea și a explica lucrurile. Cum se spune concesiv, sunt oameni chiar și savanții de conjunctură!

Această carte sintetizează fără inhibiții ideile care ne ajută să abordăm știința economică în esența ei inovativă. Nu este întâmplător că voi insista pe ceea ce înseamnă înțelegerea fenomenului economic. Consider că tocmai modul practicat azi în înțelegerea economicității trebuie să se debaraseze de scheme abstracte și să se încarce de nevoia de a rezona cu realitatea în mișcare, care este viață trăită.

Autorul