Pentru realizarea şi menţinerea calităţii unei politici publice, abordările şi practicile managementului tradiţional nu sunt sufi­ciente. De aceea, am încercat să extindem cadrul de modernizare a abordărilor manageriale. Formularea acestor abordări se înscrie într-un context mult mai vast ce urmăreşte ameliorarea perform­an­ţelor competitive.

      Sistemul politicilor publice se confruntă permanent cu un mozaic de turbulenţe (ameninţări şi oportunităţi) provenite atât din mediul extern, din ce în ce mai globalizat, cât şi din cel intern, complex, sofisticat şi din ce în ce mai grăbit în drumul său spre creşterea calităţii vieţii. Lărgirea cercului de interese din interiorul, dar şi din exteriorul structurilor asociate proiectului de reformă a acestui sistem, diviziunea şi, în acelaşi timp, regruparea grupurilor de interese ce compun acest cerc reprezintă provocări cărora autorii reformei sistemului public trebuie să le răspundă în timp real. Filosofia managerială ce guvernează procesele de reformă tinde să creeze noi paradigme, contribuind la cristalizarea unui alt stil de gândire şi comportament. Integrarea noului demers managerial în conducerea instituţiilor abilitate cu realizarea reformei întâmpină dificultăţi majore care provin, în special, din obligativitatea renun­ţă­rii la schemele de management tradiţionale, specifice unei econo­mii centralizate. Exigenţele legate de succesul reformei sunt satisfă­cute doar prin creşterea standardului de viaţă al cetăţenilor. Realizarea acestui deziderat presupune arta autorilor reformei de a transforma cât mai multe dintre provocările manifestate atât pe plan intern, cât şi pe plan extern în oportunităţi pentru reforma economică.

 

Autorul